Azi,după alți ceva ani,scriu. Mă obișnuisem cu fiecare zi ce trecea să nu fi   al meu . Cu mâinile  deschise, îmi urmam calea vieții . Când chiar renunțasem să  te mai vreau ,să-mi doresc să-mi mai sting setea sufletului în buzele tale,să-ți mai caut tonul vocii,să-mi  mai doresc să mă simt femeie in brațele tale ,să descoperim împreună iubirea în fiecare dimineață, să mă umplu cu tine, am descoperit că pentru un  sărut de-al tău, aș pleca  și mâine de pe lumea asta . Azi,acum te vreau iar . Ieri te-am vrut iar. Cu tine am invățat să cunosc o lume nouă de iluzii,am invățat că o săptămână  are mai mult  de șapte zile . Cu tine am  învățat să văd lumina  celeilalte părți a lunii, am învățat  că prezența ta, n-aș schimba-o cu a altcuiva . Cu tine am învățat că eu , m-am născut în ziua  în care te-am cunoscut.                                                                                                                                    Te iubesc  fără final .                                                                                  (C)