Si eu care candva imi spuneam ca dragostea azi vine ,maine pleaca..Pleaca!Dispari!Sufar!Te urasc!Ma urasc!Tu slabiciunea mea.Nu pot avea stabilitate din cauza ta.Nu pot zambi din cauza ta! Acum cand incerc sa fiu fericita,sa iubesc un om care merita mult mai multe decat tine,o fantoma.Asta esti.Nu te cunosc,tu nu esti perfectiune,nu esti nici al meu.Esti un nimic.Si chiar daca durerea din mine nu permite mainilor sa alunge tot ceea ce este legat de tine,o voi face.Voi opri repeat-ul melodiei tale,voi rupe caietul plin cu tine,voi lua guma de sters si iti voi sterge numele,si chipul,si zambetul.Imi voi sterge lacrimile si voi mima un zambet fals dupa care voi plange iar dupa tine.Si voi plange pana ce se vor termina lacrimile.Si cand se vor termina voi putea zambii curat si voi asculta melodii care nu au numele tau printre versuri.Cineva mi-a zis ca de la iubire la ura este un pas.Eu tot pasesc.Cand voi uri?Sau macar cand te voi uita?Cand voi inceta ca iti cersesc iubire desi stiu ca nu voi primi niciodata nimic?Cand voi reusi sa alung durerea asta din mine? Cand voi putea oferii cel mai frumos sentiment de care eu nevoie multi altii si care m-ar saruta si m-ar mangaia fara sa le cer macar asta?Acum mi-am inteles teama de a ti pune multe intrebari.De ce te-am intrebat? ..adio?








(C)