Pana sa-l intalnesc pe el,mi se parea absurd faptul ca te poti indragosti nebuneste de o persoana despre care stii decat cum se numeste si care a fost melodia ei preferata acum doua veri. 2 ani au trecut de cand stomacul meu a devenit cuib pentru fluturi ,de cand l-am cunoscut pe el.Absurd mai este si faptul ca desi nu am alaturi de el, mai putin de 10 ore petrecute si mai mult de 720 de zile trecute de cand l-am atins,sarutat, nu l-am putut uita..Sunt momente in care simt ca fluturii vor zbura intr-un corp care chiar are nevoie de indragostire,dar imaginea lui,visele cu el,tipii care au parti din el,nu inceteaza sa se reincarneze in creierul meu.Simt ca il iubesc.Simt .. pentru ca el,tipul despre care nu stiu nimic,se transforma in fiecare vis in perfectiune.El,singurul caruia trebuie sa ii cad la picioare inainte sa il imbratisez.Si mai simt ca..atunci cand voi inceta sa il visez ,si tipii care par a fi el se vor farama,il voi uita . (C)